Apariție album

Design: Cristian Gache

Miercuri, 10 mai, a apărut albumul realizat în cadrul proiectului cultural „De la Marele Răzbel la Marea Unire”, 160 pagini, duotone, format A5 landscape, 500 exemplare, editori: Oana Marinache, Alina Pavelescu și Cristian Gache.

Albumul va fi distribuit gratuit în cadrul următoarelor evenimente publice precum și instituțiilor partenere.

Sursele documentare și fotografice provin de la Arhivele Naționale ale României.

Finanțare: Administrația Fondului Cultural Național în cadrul sesiunii proiectelor culturale I/2017

Proiectul cultural „De la Marele Răzbel la Marea Unire: fapte de vitejie, consemnări, monumente” se desfășoară în perioada februarie - noiembrie 2017, cu prilejul evenimentelor comemorative dedicate Centenarului României moderne. Așa cum indică și subtitlul proiectului, am încercat să definim trei teme mari de cercetare și documentare, pe baza fondurilor identificate la Arhivele Naționale ale României.

Capitolul dedicat faptelor de vitejie se deschide cu mobilizarea în localități neidentificate, urmată de diferite episoade de pe front. În acest sens am valorificat arhiva generalului Arthur Văitoianu (1864-1956). Acesta s-a născut în Ismail, într-o familie româno-germană și a urmat cursurile Școlii speciale de artilerie și geniu. La începutul războiului era comandantul Diviziei 10 infanterie, participând la luptele din Dobrogea, la Turtucaia și Flămânda (1916). După reorganizarea armatei, a comandat Corpul II în calitate de general de divizie și apoi a participat cu Corpul IV la bătăliile de la Mărăști, Oituz și Târgu Ocna. În 1918 a fost numit inspector al armatei și guvernator al Basarabiei. A ocupat funcția de prim-ministru (1919), dar în perioada interbelică a deținut și alte portofolii ministeriale la Interne, Justiție și Război. După ce a îndurat chinurile detenției timp de șapte ani, la Sighet, odihnește inițial la Cimitirul Bellu, pentru ca apoi să fie înhumat în Mausoleul de la Mărăști, alături de mareșalului Alexandru Averescu (1859-1938) și generalii Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Documentele prezentate în album sunt în mare măsură cele fotografice, de pe front, prezentând și ravagiile din satele din zona Mărăști, diferite ceremonii, inspecții regale; fondul conține și brevetele militare cu care a fost recompensat pentru faptele sale de vitejie.

Arhivele Naționale ale României păstrează o bună parte a documentelor Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, din care am selectat câteva imagini din Spitalul 113, finanțat de Banca Națională a României și amenajat în sediul societății din strada Principatele Unite nr. 63. Figurile feminine din înalta societate care au fost implicate în ajutorarea celor răniți și bolnavi au fost completate cu alte fotografii din presa de epocă, reprezentându-le și pe eroinele active pe front.

Capitolul al doilea, dedicat mărturiilor epistolare de pe front, îl are protagonist pe prințul George-Valentin Bibescu (1880-1941). Nepot al domnitorului Gheorghe D. Bibescu, fiu al prințului spadasin George G. Bibescu și al Valentinei de Caraman-Chimay, este deschizător de drumuri în mai multe domenii, fiind pasionat de automobilism și aviație, dar și un susținător al industriei. Fondul familial păstrează un pachet de scrisori din 1917, consemnări de pe front adresate soției sale, Martha Lahovary Bibescu (1886-1973), aflată în Elveția în acea perioadă.

Capitolul dedicat Marii Uniri prezintă fotografii de la ceremoniile din martie 1918, de la Iași și din decembrie 1918, de la Alba Iulia și de la reîntoarcerea familiei regale și intrarea triumfală în București.

Monumentele prezentate în album au fost realizate în perioada interbelică, dar au o însemnătate omagială sau comemorativă referitoare la evenimentele Primului Război Mondial-Marii Uniri. Pentru marcarea evenimentelor încoronării familiei regale, au fost realizate două monumente, Catedrala de la Alba Iulia, proiectată de arhitectul Victor Ștefănescu (1877-1950) și Arcul de Triumf de la București, după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965). Monumentul eroului necunoscut din 1923 este documentat și el printr-o serie de fotografii din presa de epocă. O atenție deosebită am acordat-o prezentării celor două mausolee de la Mărăști și Mărăști.

Ca urmare a luptelor din perioada 9-24 iulie 1917 din zona Mărăști, Armata a II-a condusă de generalul Alexandru Averescu a câștigat 500 km. și a eliberat 30 de sate. Pierderile au fost considerabile, artileria noastră distrugând Mărăștiul, astfel încât generalul împreună cu alți comandanți au hotărât în 24 noiembrie/5 decembrie, comemorarea bătăliei și a eroilor și refacerea satului Mărăști: construirea caselor sătenilor, a unei biserici și școli, precum și ridicarea unui monument comemorativ/criptă-mausoleu pentru cei care și-au pierdut viața.

„Societatea Mărăști” a fost înscrisă ca persoană juridică în 1920 , președinte de onoare fiind generalul A. Averescu, primul președinte activ fiind generalul Alexandru Mărgineanu (va fi urmat în 1938 de Arthur Văitoianu), director generalul Gheorghe Dabija. În 1919 au fost angajați: arhitect-șef Constantin Cretzoiu, arhitect ajutor George Cristinel și arhitect ajutor Ziegfried Kofszinsky, conductor desenator Pandele Șerbănescu și conductor Spreitzer. Pandele Șerbănescu va coordona în următorii ani toate lucrările, antreprenori fiind inginerii C. Bleimayer și M. Romașcu (Oct.Peternelli), dar și Gavril Petrescu. Au fost reparate 73 de case avariate, au fost construite barăci pentru cei rămași fără locuințe, apoi 15 case noi, au fost înființate o fabrică de cărămidă, ateliere de fierărie, tâmplărie, o uzină de apă, au fost realizate șosele, poduri, șanțuri și terasamente pentru a se aduce materiale de construcții în această zonă izolată.

Prezentăm în album o mică parte din realizările Societății Mărăști, bogatul fond arhivistic permițând celor interesați o viitoare documentare detaliată.

Mausoleul de la Mărășești a fost realizat ca urmare a unei inițiative a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, prezidate de prințesa Alexandrina Cantacuzino. În 1921 a fost organizat un concurs pentru ridicarea Mausoleului/Biserica Neamului, pe terenul donat de G. U. Negroponte. Proiectul câștigător - realizat inițial de către arhitectul George Cristinel împreună cu colaboratorul Constantin Pomponiu - va suferi nenumărate modificări de-a lungul următorilor ani, așa cum putem observa din arhiva documentară păstrată. Lucrările s-au desfășurat cu precădere între 1923-1924 și 1936-1938, sub conducerea arh. George Cristinel și au fost realizate de antrepriza Tiberiu Eremia.